| 1 | Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. |
| 2 | El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina. |
| 3 | În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.” |
| 4 | Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez, |
| 5 | totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” |
| 6 | Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? |
| 7 | Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? |
| 8 | Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” |
| 9 | A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. |
| 10 | „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş. |
| 11 | Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. |
| 12 | Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” |
| 13 | Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” |
| 14 | Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.” |
| 15 | I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. |
| 16 | Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei. |
| 17 | Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.” |
| 18 | Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” |
| 19 | „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. |
| 20 | Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” |
| 21 | „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.” |
| 22 | Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” |
| 23 | Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. |
| 24 | Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! |
| 25 | Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” |
| 26 | Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” |
| 27 | Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.” |
| 28 | Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” |
| 29 | Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, |
| 30 | şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” |
| 31 | Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. |
| 32 | Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; |
| 33 | şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” |
| 34 | Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus. |
| 35 | Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. |
| 36 | Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. |
| 37 | I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” |
| 38 | Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” |
| 39 | Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” |
| 40 | Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: |
| 41 | „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” |
| 42 | Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” |
| 43 | Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. |
